Sfecla
SFECLA
Sfecla roșie este o plantă cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă folosită pe post de legumă în alimentația omenească și ca plantă furajeră. Ea este bienală, deoarece în primul an se dezvoltă din semințe și crește, slobozind frunze, iar în al doilea an formează semințe. Ele se seamănă la o adîncime de 2-5 cm și la o distanță dintre rînduri de 20-25 cm.
Rădăcina are forme diverse:rotundă și turtită, sverică și ovală-lunguiață; culoarea-de la roșu aprins pînă la bordo, poate avea și dungi albe sub formă de inele. Perioada de vegetație este de 110-120 de zile, frunzele se înlătură peste 50-60 de zile.Sfecla roșie se seamănă la sfîrșitul lui martie-începutul lui aprilie, semințele mai bine umede și încolțite, într-un sol bine umezit. Cînd ies la suprafață, puieții se răresc și se lasă doar cei bine dezvoltați. Prima dată ei se răresc cînd au 1-2 cm. Apoi încă de 2-3 ori astfel încît distanța dintre plantele vecine să fie nu mai mică de 15 cm.
ISTORIE
Sfecla, cunoscuta botanic ca Beta vulgaris, este originara din regiunea mediteraneana. Deși oamenii au mâncat frunzele încă înainte de istoria scrisă, rădăcina plantei a fost folosită în general din punct de vedere medical până la vremurile romane. Nu a devenit o mâncare populară pe plan internațional până când bucătarii francezi nu au recunoscut recursul sfeclei prăjite în anii 1800.
Sfecla rosie este o leguma cu valoare nutritiva remarcabila, comuna in multe regiuni ale lumii, inclusiv pe teritoriul tarii noastre. Soiurile moderne sunt derivate dintr-un soi ce creste in salbaticie de-a lungul coastelor Europei, Africii de Nord si Asiei. Sfecla rosie are gust placut si poate fi consumata cruda sau preparata in diferite feluri.In vechime romanii o cunosteau mai mult ca un remediu natural impotriva febrei. In Grecia Antica, sfecla rosie era atat de pretuita incat, potrivit unui mit, a fost oferita pe o tava de argint zeului Apollo.
Folosire: Indiferent de modul in care alegeti sa va bucurati de gustul ei, veti avea intotdeauna parte aproape de aceleasi beneficii. Sfecla rosie contine vitaminele A, B, C, E, K si o cantitate semnificativa de potasiu, acid folic si mangan. Alaturi de acestea mai furnizeaza in cantitati moderate: calciu, fier, magneziu, fosfor, seleniu, zinc, sodiu, cupru si alte minerale. Gratie componentelor enumerate mai sus, sfecla rosie are un efect revitalizant asupra corpului dumneavoastra, iar sistemul imunitar este consolidat.
VALORI NUTRITIONALE
Sfecla – valori nutritionale pentru 100 g:
Calorii – 22 kcal, Carbohidrati – 4.33 g, Proteine – 2.2 mg, Fibre 3.7 g, Apa 91.02 g;
Calciu – 117 mg , Fier – 2.57 mg , Magneziu – 70 mg , Fosfor – 41 mg , Potasiu – 762 mg , Sodiu – 226 mg , Zinc – 0.38 mg , Cupru – 0.191 mg , Seleniu – 0.9 μg;
Vitamina A 6326 IU – Vitamina C 30 mg – Vitamina B4 0.4 mg – Vitamina K 400 μg – Riboflavina 0,22 mg – Niacina 0,4 mg – Vitamina B6 0,106 mg – Vitamina B9 15 μg- Vitamina B5 0.25 mg
UTILIZARE MEDICINALA
Utilizare medicinala sfecla :
Beneficiile consumului de sfecla rosie se resimt in cazul unor afectiuni precum: anemia, disfunctionalitatile aparatului digestiv, circulatia anormala a sangelui, colesterolul marit, cancerul si bolile de inima. Aceste legume sunt recomandate mai ales femeilor gravide, care au nevoie mai mare de acidul folic intrucat previne malformatiile congenitale.
Oamenii de stiinta au dovedit ca fibrele vegetale provenite din sfecla rosie au capacitatea de a reduce nivelul colesterolului rau din sange, si ca sucul de sfecla rosie scade tensiunea arteriala. Dar poate cea mai importanta contributie a plantei la sanatatea noastra o realizeaza prevenind cancerul de colon. Aceasta proprietate miraculoasa este pusa pe seama sunbtantei numita betacianina, care da culoarea rosie si se afla din abundenta in sfecla.
Valorile nutritionale si utilizarile medicale sunt extrase din carti, articole sau studii publicate si sunt orientative. Pentru utilizarea acestora in scop medical va rog sa va adresati medicului sau nutritionistului.
