Hrean

HREAN
Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut și sub numele de usturoi, rădăcină-sălbatică, tormac, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe.

Hreanul este o legumă rădăcinoasă care se folosește adesea drept condiment, dar și medicament, deoarece are numeroase beneficii pentru organism. O sursă bogată de nutrienți, minerale, dar și alți compuși vegetali, consumul de hrean este recomandat cu moderație deoarece are un gust puternic.Leguma de culoarea alb gălbuie, hreanul are rădăcina groasă, cu coajă maronie și miez alb. Rădăcina este bogată în vitamina C, A, B1, B2, dar și fier, calciu, potasiu, magneziu și uleiuri volatile. Rădăcina are un miros înțepător datorită sulfurii de alil, un gust intens picant și iute.
ISTORIE
Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălțime și este cultivat în special pentru rădăcina mare și albă, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile.
Hreanul are o istorie de peste 3000 de ani si era utilizat in special in Anglia, de catre clasa muncitoare. Radacina aromata se folosea ca afrodisiac, condiment sau tratament impotriva reumatismului. Radacina nu are un miros puternic, insa data pe razatoare devine iute, parfumata si lacrimogena. Dupa ce ati ras hreanul, acesta trebuie amestecat imediat cu putin otet, pentru a nu-si pierde gustul si mirosul. Cand ati racit si nasul va curge si este infundat incercati un remediu natural, simplu si la indemana: hreanul.

Folosire: In bucataria europeana, hreanul se foloseste ras alaturi de carnuri fierte sau prajite si alte mancaruri calde. In Austria, hreanul se amesteca cu un mar verde ras si se mananca alaturi de carne de vita.
VALORI NUTRITIONALE
Hrean – valori nutritionale pentru 100 g:
Calorii – 37 kcal, Carbohidrati – 8.62 g, Proteine – 1.08 mg, Lipide 0.16 g, Apa 89.43 g;
Calciu – 43 mg , Fier – 0.44 mg , Magneziu – 20 mg , Fosfor – 53 mg , Potasiu – 305 mg , Sodiu – 12 mg , Zinc – 0.24 mg , Cupru – 0.032 mg , Seleniu – 0.7 μg;
Vitamina K 0.3 μg – Riboflavina 0.04 mg – Niacina 0.7 mg – Vitamina B6 0.1 mg – Vitamina B9 21 μg- Vitamina B5 0.16 mg – Vitamina C 25 mg
UTILIZARE MEDICINALA
Utilizare medicinala Hrean:
Se cunoaște faptul că hreanul provoacă senzație de arsură la nivelul sinusurilor, nasului și gâtului. Din acest motiv, este adesea folosit pentru a ameliora răcelile și problemele de respirație.

Isotiocianatul de alil, uleiul eliberat la tăierea rădăcinii de hrean, poate avea proprietăți antibacteriene puternice. Studiile sugerează că poate combate o serie de bacterii periculoase, inclusiv E. coli, H. pylori și Salmonella. Glucozinolații și izotiocianații din rădăcină de hrean pot proteja împotriva cancerului prin inhibarea creșterii celulelor canceroase. Unii compuși de hrean, cum ar fi sinigrina, pot acționa, de asemenea, ca antioxidanți și pot combate daunele celulare cauzate de radicalii liberi.
Orice cură cu hrean trebuie urmată după indicațiile medicului specialist. Hreanul nu este recomandat în cantități mari, deoarece poate irita sistemul digestiv. De asemenea, nu este recomandat persoanelor care suferă de boli inflamatorii intestinale sau ulcer la stomca.
Poti viziona si articolul despre Conopida.
Valorile nutritionale si utilizarile medicale sunt extrase din carti, articole sau studii publicate si sunt orientative. Pentru utilizarea acestora in scop medical va rog sa va adresati medicului sau nutritionistului.